Raul are nevoie de ajutor!

În urma materialelor publicate în Jurnal bihorean, în contul băieţelului crescut de bunici, care nu umblă şi nici nu vorbeşte, bihoreni cu inimă au reuşit să depună suma totală de 2600 de lei. Amintim că Bara Raul Samuel împlineşte în septembrie patru anişori. Spre deosebire de alţi copii, micuţul însă nu se poate bucura de copilărie la fel ca alţi micuţi de vârsta lui. Boala de care suferă (encefalopatie cronica sechelara) are un grad de handicap grav care necesită asistenţă permanentă.

Copilul nu vorbeşte şi din cauza unor probleme de locomoţie nici nu poate umbla. El necesită, dincolo de tratament pentru afecţiunea cerebrală gravă (dar care s- ar putea trata!), hrană corespunzătoare, asistenţă permanentă şi de operaţii cu orteză la şold şi orteză de gleznă la picior. Din nefericire, micuţul Raul a fost abandonat de părinţi imediat după naştere. Raul e crescut de bunici, care, dintr- un venit de 400 de lei lunar nu au cum să îi asigure micuţului o speranţă la viaţă cât de cât normală.

Bunica, Domnica Bara, a deschis un cont în speranţa că bihoreni care ştiu ce înseamnă suferinţa lui Raul şi au resurse financiare ar putea să îl ajute pe micuţ. De săptămâna trecută când Jurnal bihorean a relatat pentru prima dată acest caz şi până ieri, în contul deschis de bunică s- au strâns doar 900 de lei, dar numai ortezele necesare care ar trebui puse copilului pentru ca acesta să poată umbla costă aproape 4.500 de lei.

Contul bancar unde se pot face donaţii pentru salvarea lui Raul: RO37BRDE050SV46072790500, deschis la BRD Oradea, pe numele lui Bara Domnica.

Sursa: BIHON

Atentie! Blonda la construit de case.

Cand simti nevoia sa evadezi din rutina zilnica de la birou, voluntariatul ar putea fi o idée foarte buna. Nu numai ca faci un bine, ajuti pe cineva care are nevoie, dar si iti diversifici activitatile zilnice. Zis si facut, azi m-am decis sa fiu si eu voluntar, alaturi de alti 13 colegi de la Celestica la Fundatia “Habitat for Humanity – Beius”. Fundatia Habitat, impreuna cu “Caminul Felix”, contruiesc case pentru familiile nevoiase cu ajutorul voluntarilor, asa ca au ajuns sa incheie si un parteneriat cu Celestica Romania, pentru a primi forta de munca gratuita pentru a construe aceste case.

Timp de o saptamana, in fiecare zi, mergem cate un grup si ajutam si noi. Asadar, a ajuns si o blonda la construirea unor case. Nu va speriati, nu se vor darama. Am facut munca de calitate alaturi de colegii mei si sub indrumarea Sefului de Santier. Am primit echipamentul de munca si instructajul muncii. Am inceput prin a ne face poze cu totii, sa se vada ca suntem pusi pe fapte mari, dupa care ne-am pus sa si muncim ceva. Am inceput prin a muta niste scanduri, in functie de grosime, dintr-un loc in altul, pe urma sa umplem niste galeti cu apa, ca mai apoi sa trecem la munca efectiva si anume sa aplicam adeziv pe casa deja ridicata si sa aplicam o plasa peste. Am inceput de jos, dupa care a trebuit sa ne urcam si pe schela sa reusim sa punem adezivul si plasa pana sus. Si uite asa a ajuns o blonda si pe schela unei case. Nu va faceti griji… nu am cazut, am fost foarte atenta.

Bine-nteles ca au fost si peripetii: adidasi rupti, picior zgariat, sters sangele, dezinfectat, mici ciocniri de caschete cu colegul meu Sebi, insa munca a mers struna si am reusit sa terminam de pus plasa. Cand a venit ora 12:00, angajatii Celestica, dupa cum sunt obisnuiti la birou, se indreapta cu totii spre cantina sa manance … dar aici nu mai eram la Celestica ci pe santier, asa ca de la 12:00 pana la 13:00 susoteam unul catre celalalt cand primim masa … eram ca roboteiii, la ora 12:00 s-a aprins beculetul cu semnalul ca trebuie sa mancam si noua ne trebuia mancare. A venit si ora 13:00 si am mers la masa. Aici a venit si momentul cel mai fascinant al zilei, cand s-a servit masa direct de la felul 2. In momentul in care un coleg a intrebat ca supa nu mancam, am primit cel mai tare raspuns:
-“Cum, pe caldura asta vreti sa mancati supa?”

Si uite asa, nu am mancat supa, deoarece era prea cald afara. In schimb mancarea a fost buna si am primit si desert: inghetata. Cand seful de santier a cerut si el inghetata, bucatarul i-a spus:
-“Nu mai manca inghetata, ca o sa te doara dintii.”

Momentele comice au trecut, am luat masa si ne-am dus sa ne continuam treaba. De aceasta data am ridicat peretii celei de a doua case. Casele sunt facute pe structura usoara de lemn, asa ca dup ace am ridicat stalpii de lemn, i-am fixat si am trecut la batut de cuie. Am primit inclusiv instructaj de manuire a ciocanului, pentru a bate mai eficient cuiele. La sfarsit, ne-am facut din nou poze, pentru a vedea cum aratam dupa o intreaga zi de munca pe santier.

Lasand la o parte glumele, a fost o experienta frumoasa, si consider ca fiecare dintre noi ar trebui sa incercam sa dam o mana de ajutor comunitatii, sa incercam sa facem viata mai frumoasa celor care nu au avut sansa sa aiba o familie care sa aiba grija de ei si sa le asigure un trai decent. Cei de la fundatie accepta orice grup de persoane care au timpul si dorinta de a acorda o mana de ajutor, deoarece numai in acest fel vor reusi sat ermine toate proiectele care si le-au propus.

Corporatii vs micro intreprinderi – partea a II a

Pana nu de mult priveam cu mare interes multinationalele cu mare interes. Pot sa spun cu mana pe inima, ca din momentul in care am decis sa urmez o cariera in afaceri, visul meu era sa lucrez intr-o multinationala. Visam eu sa incep de jos si prin forte proprii sa urc pe linia ierarhica tot mai sus, pe pozitia care mi-o doream eu. Si nu cred ca sunt singura care a avut astfel de dorinte, insa viata vine intotdeauna si iti arata ca lumea ta de vis nu e tocmai asa de roz in realitate, atunci cand incepi sa o traiesti. Stiti cum se spune, “Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se implineasca”.

Si ce mare e dezamagirea atunci cand ti se implineste visul, insa vezi ca nu e asa cum iti imaginai tu, si tot ce ai cladit in mintea ta, incet incet se prabuseste. Lucrand acum intr-o multinationala, am reusit sa fac diferenta intre un angajat care lucreaza intr-o micro intreprindere  si un angajat care lucreaza intr-o multinationala. Si poate nu va vine sa credeti, insa am ajuns foarte mult sa apreciez angajatul unei micro intreprinderi mai mult. De ce? Ei bine, un angajat dintr-o microintreprindere are o arie mult mai mare de raspundere, se pricepe sa faca mai multe lucruri, are mai multe activitati in derulare si poate sa se afirme mult mai repede si se va dezvolta profesional mult mai mult. Pe cand, un angajat dintr-o multinationala, va raspunde de o felie mult prea mica din intreaga activitate, va avea o serie de superiori, se va simti incoltit din toate partile, nu va avea libertatea de a lua decizii si se va simti atat de mic si insignifiant si va ajunge sa se complaca in aceasta situatie, si nu va mai gasi nimic care sa il stimuleze sa se dezvolte profesional. Va invata sa isi faca treaba bine, acea felie mica, de care vorbeam, si nu va mai dori sa faca nimic nou, va simti ca nu are libertatea sa propuna vreo strategie noua si incet incet identitatea sa profesionala se va pierde, va fi bun doar in ceea ce face, pe o felie mult prea mica si se va trezi ca nu mai are unde sa sa angajeze in alta parte, deoarece nu multe alte firme au nevoie de activitatea pe care el o presta.  Este bine cunoscut faptul ca multinationalele au propriul lor sistem, propria lor organigrama, care nu o vei gasi in alte in alte corporatii.

Sunt atat de multi angajati in microintreprinderi, angajati de valoare, care se dezvolta profesional pe zi ce trece, care sunt competitivi pe piata muncii si atat de multi angajati in multinationale care nu investesc nimic in ei insisi din punct de vedere profesional, care se complac pe pozita care o ocupa si nici macar nu isi dau silinta sa devina mai buni. Nu e o regula generala, sunt si exceptii ca in orice situatie, insa sunt atat de multi cei care se culca pe o ureche doar pentru simplul fapt ca lucreaza intr-o multinationala. Pentru ei este sufficient acest lucru, chiar daca din punct de vedere professional nu valoreaza mai nimic. Este tristul adevar de care m-am lovit, si da, recunosc … prefer angajatul unei micro intreprinderi in detrimentul celui dintr-o multinationala.

IMPACT MARKETING SCHOOL

☺Impact Marketing School este prima scoala de marketing din Romania, aflata anul acesta la a IX-a editie. Proiectul, organizat de asociatia Voluntari pentru Idei si Proiecte (VIP), isi propune sa continue traditia de a le oferi tinerilor o viziune de ansamblu asupra marketingului si un studiu de caz real, propus de partenerul proiectului, prin care sa-si demonstreze creativitatea si cunostintele in domeniu.  Anul acesta, Raiffeisen Bank este Partener Unic al Impact Marketing School.

Impact 2010 se reinventeaza, astfel ca proiectul este structurat in doua etape: prima consta intr-o conferinta, deschisa tuturor studentilor pasionati de marketing, care va avea loc pe 17 martie, in Bucuresti. Cea de-a doua etapa – scoala de marketing propriu zisa – se va desfasura in perioada 10-19 aprilie, curprinzand training-uri si workshop-uri sustinute de specialisti din compania partenera, dar si traineri specializati in domeniu. Finalitatea proiectului consta intr-o campanie integrata de marketing, realizata de participanti pe tema “Cum promovam serviciile bancare electronice in randul tinerilor” si pe baza informatiilor furnizate de Raiffeisen Bank.
Aplicarea la proiect se face pe baza unui formular online. Dintre aplicanti vor fi selectati, in urma unui interviu individual, 25 de participanti. Procesul de selectie va fi sprijinit de Talent Gate, Partener Logistic pentru acest proiect. Mai multe detalii se gasesc pe site-ul www.marketingschool.ro la sectiunea „Cum aplic?”

VIP este o organizatie non-guvernamentala, non-profit, bazata pe voluntariat si alcatuita exclusiv din studenti. De 11 ani organizeaza anual peste 10 proiecte de dezvoltare personala pentru studentii si masteranzii din Romania, programe sustinute de companii, mass-media si statul roman.
Raiffeisen Bank este o banca universala de top pe piata romaneasca, oferind o gama completa de produse si servicii de calitate superioara persoanelor fizice, IMM-urilor si corporatiilor mari, prin multiple canale de distributie: unitati bancare (peste 500 in toata tara), retele de ATM si EPOS, phone-banking (Raiffeisen Direct), mobile banking (myBanking) si internet banking (Raiffeisen Online).

Talent Gate este prima companie de orientare in cariera ce ofera tinerilor studenti sau proaspat absolventi servicii complete, de la consiliere de cariera, pana la expunerea catre oportunitati reale de pe piata muncii si implicare in programele de „talent acquisition at entry level” pentru corporatiile care isi pregatesc viitorii manageri. Talent Gate isi propune sa identifice, sa atraga si sa educe tinerii talentati din universitati, pentru a ii ghida spre corporatii adevarate, care sa ii merite si sa ii dezvolte pana la a atinge maximul oferit de potentialul lor.

Corporatii vs Micro intreprinderi – partea I

Diferenta intre managementul intr-o corporatie si managementul intr-o micro – companie nationala? In primul rand, in cazul corporatiilor chiar intalnesti un management, pe cand in cadrul unei micro-intreprinderi mai rar gasesti un management, fie el eficient sau nu. De ce se intampla acest fenomen? Ei bine, intr-o micro-intreprindere, de regula fiecare face de toate, te implicit in toate activitatile, toti angajatii cunosc de regula aproape toate procesele iar in cazul in care raman fara un angajat, ceilalti pot sa ii ia locul si sa presteze munca acestuia.

La polul opus, in cadrul unei corporatii lucrurile nu stau asa, fiecare department se ocupa de felia sa, fiecare angajat din cadrul aceluiasi departament se ocupa de particica lui, asftfel ca un angajat al unei corporatii va sti doar munca lui, de multe ori nu va avea habar de ce se intampla in celelalte departamente, poate doar in departamentele cu care interactioneaza iar activitatea acestora este strans legata de activitatea lui. Care sistem este mai bun? Parerile sunt impartite. Am auzit unele persoane spunand ca intr-o micro-intreprindere te dezvolti pe mai multe planuri. Te ocupi poate in acelasi timp si de management si de marketing si de vanzari, poate si putina legislatie sau contabilitate, asadar esti omul bun la toate in acea companie. Ca le faci pe toate bine, acest lucru este discutabil si depinde de la caz la caz.

Altii spun ca prefera sa lucreze intr-o corporatie, unde stiu ca se ocupa de felia lor, fie ea oricat de mica, dar stiu ca pe aceea o fac bine si nu se intalnesc cu surprise, chiar daca uneori se plafoneaza la a face doar acel lucru, insa un avantaj oferit de marile corporatii este ca iti ofera posibilitatea sa te dezvolti profesional, avand sansa de a avansa pe acelasi post, de a trece la un nivel superior, sau de a trece pe o pozitie asemanatoare sau complementara cu ceea ce faceai pana atunci, ceea ce iti ofera alte perspective profesionale.

Vom mai reveni asupra acestui subiect in posturile urmatoare. Pana atunci va astept si pe voi cu sugestii.