Alina Blaga » fundatie

Denisa Pantelie are nevoie de 50000 EUR sa traiasca

Alina Blaga — Thu, 07 Apr 2011 12:24:17 +0000

De cand am plecat de la Public Euroconsulting si am rupt legatura cu Asociatia Piticot, care lupta pentru copilasii cu probleme, am pierdut legatura si cu Denisa, fetita care are mari probleme de sanatate. Am citit azi pe site-ul Adevarul de Seara ca Denisa a fost programata in Italia la o operatie la inima, costurile operatiei ridicandu-se la 50.000 EUR. Probleme Denisei nu se vor sfarsi aici, deoarece dupa aceasta interventie, i se va aplica si un dispozitiv de auz, urmand sa fie supusa apoi unei operatii de cataracta.

Pe site-ul Adevarul de Seara scrie ca “Persoanele care vor să-i ofere ajutor financiar micuței, sunt așteptate vineri, 8 aprilie, în Orășelul Copiilor din Oradea, unde va fi lansat proiectul umanitar „Dăruind vei dobândi”. Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă Senzorială, Uniunea Femeilor Bihor şi unităţi de învăţământ preşcolar şi şcolar din Oradea şi din judeţele Cluj şi Sălaj speră că prin acest proiect să strângă măcar o parte din suma necesară pentru intervențiile medicale. “

Intregul articol despre problemele Denisei il gasiti AICI.

Haideti sa ajutam un suflet de copil care se zbate zi de zi sa traiasca, care nu vede decat umbre, nu aude si a carei inimioara e grav bolnava.

Raul are nevoie de ajutor!

Alina Blaga — Wed, 25 Aug 2010 06:41:00 +0000

În urma materialelor publicate în Jurnal bihorean, în contul băieţelului crescut de bunici, care nu umblă şi nici nu vorbeşte, bihoreni cu inimă au reuşit să depună suma totală de 2600 de lei. Amintim că Bara Raul Samuel împlineşte în septembrie patru anişori. Spre deosebire de alţi copii, micuţul însă nu se poate bucura de copilărie la fel ca alţi micuţi de vârsta lui. Boala de care suferă (encefalopatie cronica sechelara) are un grad de handicap grav care necesită asistenţă permanentă.

Copilul nu vorbeşte şi din cauza unor probleme de locomoţie nici nu poate umbla. El necesită, dincolo de tratament pentru afecţiunea cerebrală gravă (dar care s- ar putea trata!), hrană corespunzătoare, asistenţă permanentă şi de operaţii cu orteză la şold şi orteză de gleznă la picior. Din nefericire, micuţul Raul a fost abandonat de părinţi imediat după naştere. Raul e crescut de bunici, care, dintr- un venit de 400 de lei lunar nu au cum să îi asigure micuţului o speranţă la viaţă cât de cât normală.

Bunica, Domnica Bara, a deschis un cont în speranţa că bihoreni care ştiu ce înseamnă suferinţa lui Raul şi au resurse financiare ar putea să îl ajute pe micuţ. De săptămâna trecută când Jurnal bihorean a relatat pentru prima dată acest caz şi până ieri, în contul deschis de bunică s- au strâns doar 900 de lei, dar numai ortezele necesare care ar trebui puse copilului pentru ca acesta să poată umbla costă aproape 4.500 de lei.

Contul bancar unde se pot face donaţii pentru salvarea lui Raul: RO37BRDE050SV46072790500, deschis la BRD Oradea, pe numele lui Bara Domnica.

Sursa: BIHON

No related posts.

Atentie! Blonda la construit de case.

Alina Blaga — Mon, 23 Aug 2010 14:59:44 +0000

Cand simti nevoia sa evadezi din rutina zilnica de la birou, voluntariatul ar putea fi o idée foarte buna. Nu numai ca faci un bine, ajuti pe cineva care are nevoie, dar si iti diversifici activitatile zilnice. Zis si facut, azi m-am decis sa fiu si eu voluntar, alaturi de alti 13 colegi de la Celestica la Fundatia “Habitat for Humanity – Beius”. Fundatia Habitat, impreuna cu “Caminul Felix”, contruiesc case pentru familiile nevoiase cu ajutorul voluntarilor, asa ca au ajuns sa incheie si un parteneriat cu Celestica Romania, pentru a primi forta de munca gratuita pentru a construe aceste case.

Timp de o saptamana, in fiecare zi, mergem cate un grup si ajutam si noi. Asadar, a ajuns si o blonda la construirea unor case. Nu va speriati, nu se vor darama. Am facut munca de calitate alaturi de colegii mei si sub indrumarea Sefului de Santier. Am primit echipamentul de munca si instructajul muncii. Am inceput prin a ne face poze cu totii, sa se vada ca suntem pusi pe fapte mari, dupa care ne-am pus sa si muncim ceva. Am inceput prin a muta niste scanduri, in functie de grosime, dintr-un loc in altul, pe urma sa umplem niste galeti cu apa, ca mai apoi sa trecem la munca efectiva si anume sa aplicam adeziv pe casa deja ridicata si sa aplicam o plasa peste. Am inceput de jos, dupa care a trebuit sa ne urcam si pe schela sa reusim sa punem adezivul si plasa pana sus. Si uite asa a ajuns o blonda si pe schela unei case. Nu va faceti griji… nu am cazut, am fost foarte atenta.

Bine-nteles ca au fost si peripetii: adidasi rupti, picior zgariat, sters sangele, dezinfectat, mici ciocniri de caschete cu colegul meu Sebi, insa munca a mers struna si am reusit sa terminam de pus plasa. Cand a venit ora 12:00, angajatii Celestica, dupa cum sunt obisnuiti la birou, se indreapta cu totii spre cantina sa manance … dar aici nu mai eram la Celestica ci pe santier, asa ca de la 12:00 pana la 13:00 susoteam unul catre celalalt cand primim masa … eram ca roboteiii, la ora 12:00 s-a aprins beculetul cu semnalul ca trebuie sa mancam si noua ne trebuia mancare. A venit si ora 13:00 si am mers la masa. Aici a venit si momentul cel mai fascinant al zilei, cand s-a servit masa direct de la felul 2. In momentul in care un coleg a intrebat ca supa nu mancam, am primit cel mai tare raspuns:
-“Cum, pe caldura asta vreti sa mancati supa?”

Si uite asa, nu am mancat supa, deoarece era prea cald afara. In schimb mancarea a fost buna si am primit si desert: inghetata. Cand seful de santier a cerut si el inghetata, bucatarul i-a spus:
-“Nu mai manca inghetata, ca o sa te doara dintii.”

Momentele comice au trecut, am luat masa si ne-am dus sa ne continuam treaba. De aceasta data am ridicat peretii celei de a doua case. Casele sunt facute pe structura usoara de lemn, asa ca dup ace am ridicat stalpii de lemn, i-am fixat si am trecut la batut de cuie. Am primit inclusiv instructaj de manuire a ciocanului, pentru a bate mai eficient cuiele. La sfarsit, ne-am facut din nou poze, pentru a vedea cum aratam dupa o intreaga zi de munca pe santier.

Lasand la o parte glumele, a fost o experienta frumoasa, si consider ca fiecare dintre noi ar trebui sa incercam sa dam o mana de ajutor comunitatii, sa incercam sa facem viata mai frumoasa celor care nu au avut sansa sa aiba o familie care sa aiba grija de ei si sa le asigure un trai decent. Cei de la fundatie accepta orice grup de persoane care au timpul si dorinta de a acorda o mana de ajutor, deoarece numai in acest fel vor reusi sat ermine toate proiectele care si le-au propus.

No related posts.

Damian FAUR sufera de stenoza mitrala

Alina Blaga — Tue, 21 Apr 2009 09:19:04 +0000

Fiind extrem de prietenos, PITICOT nu rateaza nici o ocazie sa isi faca prieteni noi. De data aceasta a adus in cercul lui de prieteni un baietel din Calarasi pe numele lui Damian!
Acest copilas are o poveste foarte interesanta, dar trista in acelasi timp.

Povestea lui Damian incepe cu 3 ani in urma, odata cu venirea sa pe lume. Damian s-a nascut cu o malformatie la inima. In acel moment medicii au incurajat familia ca totul va fi bine, odata cu anii acea gaura din inima se va acoperi, iar copilul se va dezvolta normal. Cu Damian insa nu s-a desfasurat totul dupa dorinta medicilor sau a parintilor. La 4 luni, Damian a facut enterocolita si a fost internat de urgenta la IOMC Bucuresti, unde a fost pus diagnosticul corect: malformatie la inima (dubla cale de iesire, stenoza mitrala, transpozitie de mari vase).
In luna Februarie a anului 2006, un medic din Bucuresti a pus familia lui Damian in legatura cu o echipa de medici din Italia, care venisera sa faca niste operatii in Cluj Napoca. Parintii i-au facut programare lui Damian pentru luna februarie insa Damian a racit foarte tare si nu a mai fost posibila deplasarea la Cluj Napoca. Abia in luna martie 2006 Damian ajunge la Cluj Napoca pentru evaluarea medicilor italieni. Dupa expertiza s-a ajuns la concluzia ca boala de care suferea Damian era foarte complexa si cu multe riscuri, o posibila operatie neputand fi pusa in discutie.
In tot acest timp Damian se simtea extrem de rau, abia putea respira, iar forta ii disparuse pana la ultima picatura.
Parintii lui cautau ajutor in toate partile si hotarasc ca ar fi o solutie sa mai ceara o parere si din partea medicilor din Targu Mures. Astfel, impreuna cu o doctorita din Bucuresti cauta solutii pentru a ajunge la Targu Mures cat mai repede cu putinta.
Si cum Dumnezeu le raspunde intotdeauna celor ce ii cer ajutorul…doamna doctor le face cunoscut numarul de telefon al unei familii care isi operaseara fetita in Germania cu rezultate extraordinare.
Cu ajutorul acestei familii cu suflet mare si datorita unui medic din Germania foarte prietenos, Damian a ajuns cu mama sa in Germania in vara anului 2008. In urma analizelor medicale efectuate in Germania s-a ajuns la concluzia ca Damian va trebui sa urmeze 3 interventii medicale (3 operatii) pentru recuperare completa. In august 2008, Damian a reusit sa treaca de prima interventie cu bine. Anul acesta, in luna martie Damian s-a dus in Germania pentru a doua interventie…Damian a revenit in urma cu 2 zile acasa, in Romania. Operatia a avut succes insa recuperarea lui Damian necesita mai mult timp, el fiind extrem de slabit.
Pana aici totul este extrem de bine, insa numai parintii lui Damian stiu prin cate au trecut ca sa poata face rost de banii necesari interventiilor si deplasarii. Cand au plecat in Germania si-au cumparat bilet doar dus – nu stiau cand se vor intoarce, banii avuti cu ei le-au ajuns nu mai mult de 2 saptamani pentru cazare si masa…felul in care s-au descurcat numai ei il stiu, cine stie in cate locuri s-au imprumutat. Acasa ii asteapta inca doi copilasi, Damian este al treilea nascut!
Parintii lui Damian spera ca bunul Dumnezeu si oamenii cu suflet mare ii vor ajuta sa treaca si peste acest impas! Cu toate ca mai au inca o operatie in fata, mama si tatal lui Damian spera sa mai gaseasca resurse sa reziste pana la capat, sa il vada pe Damian ridicandu-se din patut, pasind inspre ei multumitor.
PITICOT stie ca la greu oamenii fac tot posibilul sa ajute, sa intinda o mana pentru a da la o parte valul suferintei de pe fata unor parinti mult prea incercati de soarta. Haideti ca impreuna cu PITICOT sa facem ceva pentru acest minunat baietel, Damian FAUR!

Donatiile se pot face in lei in contul Asociatiatiei PITICOT, Cont Bancar nr. RO82BTRL00501205I98626XX – Cont in Lei sau RO57BTRL00504205i98626xx– Cont in Euro, deschise la Banca Transilvania, Oradea, cu mentiunea pe OP – pentru cazul Faur DAMIAN! Cei interesati pot contacta Asociatia la urmatoarele date de contact:

Iulia Vesa: 0728.974.878 donatii@piticot.org
Alina Blaga: 0728.270.875 alina@piticot.org
Ioana Lechintan: 0728.270.874 ioana@piticot.org

Asociatia “Institutul Roman pentru Ajutorarea Copiilor cu Dizabilitati”

Alexandru Mirea sufera de o forma grava de tetrapareza spastica

Alina Blaga — Tue, 21 Apr 2009 09:02:03 +0000

Alexandru Mirea are 4 anisori si sufera de tetrapareza spastica, forma diston-dischinetica – paralizie cerebrala!

Acest diagnostic a fost pus in urma nasterii cu probleme din cauza pozitiei pe care o avea copilul in timpul sarcinii. Mama lui Alexandru a avut o sarcina pelviana, iar medicul curant a hotarat sa fie o nastere naturala, cand se stia clar ca nu este voie asa ceva, riscurile fiind enorme. Abia dupa ce s-a chinuit cu scoaterea copilului, medicul s-a razgandit si a efectuat cezariana.

Mama lui Alexandru era in evidenta acestui medic inca din primele saptamani de sarcina si cu toate acestea, o eroare medicala le-a condamnat copilasul pe viata, schimbandu-le in mod dramatic destinul.
Pe toata perioada sarcinii au visat ca vor avea un baietel frumos si sanatos, insa planul lui Dumnezeu nu se potrivea cu al parintilor. Visul a doi parinti pentru copilasul lor s-a transformat dintr-o data in cel mai sumbru cosmar.
Ce poate fi mai tragic decat durerea unei mame in momentul in care isi vede copilasul plin de suferinta si extrem de chinuit, ce poate fi mai inuman decat sa te uiti la un copil minunat si cu toate acestea foarte bolnav.
Parintii lui Alexandru spera ca intr-o buna zi acesta sa isi poata relua copilaria furata de neglijenta unui asa zis medic.
In luna septembrie a anului 2007 Alexandru a fost dus de parintii sai in Ucraina la o clinica specializata in recuperarea paraliziei cerebrale! In urma sedintei de recuperare Alexandru a progresat foarte mult. Alexandru a invatat sa rosteasca cateva cuvinte, sa stea in fundic sprijinit si sa mestece.
Pentru a da rezultate notabile aceste sedinte de recuperare medicala in Ucraina ar trebui repetate periodic. Parintii lui Alexandru au tinut cont de acest lucru si i-au facut si o a doua programare pentru luna ianuarie 2008, care din pacate nu a putut fi urmata deoarece problemele financiare le-au pus piedici serioase, costurile ridicandu-le la suma de 3000 Euro!
Momentan mai au o sansa de care sa profite si anume programarea pentru luna iunie 2009 – cand ar avea o alta sedinta de recuperare, dar pentru aceasta au nevoie de asemenea de multi bani, aproximativ 3000 de Euro! Pe langa aceste sedinte care ar trebui urmate in Ucraina cu regularitate, Alexandru trebuie sa faca si terapie cu delfini, sedinte de care poate beneficia doar in Turcia – Marmaris contra sumei de 4500 Euro pentru 10 sedinte de delfinoterapie, 10 sedinte de fizioterapie si 10 sedinte de hipoterapie!
Parintii lui Alexandru prin PITICOT face apel la toti parintii sa ii ajute cu o suma cat de mica in vederea sprijinirii recuperarii medicale pentru baietelul lor Alexandru. Intr-o buna zi acesti parinti isi vor putea inlocui amarul din sufletul indurerat cu speranta, remuscarile furia si frustrarile cu multumire si bucurie ca vor avea un copilas sanatos!
Sa fim oameni impreuna si sa dam o raza de speranta acestor parinti minunati care isi doresc nespus de mult sa il vada pe Alexandru pasind!

Cei interesati pot contacta Asociatia la urmatoarele date de contact:
Iulia Vesa: 0728.974.878 donatii@piticot.org
Alina Blaga: 0728.270.875 alina@piticot.org
Ioana Lechintan: 0728.270.874 ioana@piticot.org

Asociatia “Institutul Roman pentru Ajutorarea copiilor cu Dizabilitati”

Daruieste speranta! Redirectioneaza 2% din impozitul pe venit!

Alina Blaga — Mon, 23 Mar 2009 20:07:21 +0000

Daruieste speranta unor copii care se roaga alaturi de parintii lor, ca intr-o buna zi vor fi si ei ca noi toti, se vor putea bucura de zilele daruite de Dumnezeu, isi vor putea face fericiti parintii si vor sti ca au un inger pazitor care i-a ajutat sa treaca peste toate obstacolele vietii. Este Postul Pastelui, Postul Patimilor lui Hristos, haideti sa fim mai darnici, sa daruim din suflet speranta celor care au nevoie de noi. Copilasii sunt darul de la Dumnezeu si este de datoria noastra de a avea grija de ei si de a le face viata mai frumoasa.

Redirectioneaza cei 2% din impozitul pe venit Asociatiei Piticot, care lupta pentru ajutorarea copiilor aflati in dificultate. Reda-le zambetul lor si familiilor lor. Fa o fapta buna si iti va fi rasplatita inzecit. Nu te costa nimic sa faci acest gest umanitar. Tot ce trebuie sa faci este sa completezi si sa ne retrimiti Formularul 230 pentru veniturile realizate din salarii si/sau din alte surse pe 2008.

Termenul de depunere a acestei declaratiei este 15 Mai 2009. Acest formular se completeaza in 2 exemplare, un exemplar se depune la organul fiscal in a carui raza isi are domiciliul contribuabilul. Tot ce trebuie sa faci este sa ne trimiti noua acest formular completat si noi ne vom ocupa de depunerea acestuia. In cazul in care nu stii suma care se cuvine sa o virezi, poti lasa necompletata aceasta rubrica, suma respectiva fiind calculata de organul fiscal.

Daruieste si vei fi rasplatit pentru fapta ta. Ai aceasta sansa de a ajuta acesti copii bolnavi care nu se pot bucura de viata precum o fac altii. Indrazneste. Ia atitudine. Fa aceasta lume mai buna, mai plina de viata si de voiosie. Arata ca iti iubesti aproapele.

Alina Blaga

No related posts.

Elisei, copilasul cu semipareza spastica sechelara.

Alina Blaga — Sun, 08 Mar 2009 18:04:05 +0000

Haideti sa dam ocazia unui pui de om sa vada viata mai senina, mai plina de lumina si mai frumoasa!!!
Un baietel simpatic foc, plin de viata si entuziasm – e noul prieten al lui PITICOT – Elisei Cioara din Oradea!
Povestea lui incepe acum aproape 4 anisori, mai precis pe 8 Martie 2005!
Elisei s-a nascut normal, sanatos din punct de vedere clinic! Cu toate acestea la 8 luni, parintii si-au dat seama ca acesta nu poate strange pumnul drept. Pe zi ce trecea, Elisei se juca tot mai mult numai cu manuta stanga. Medicii erau siguri ca baiatul este stangaci si nu are probleme, dar parintii s-au ingrijorat si au facut apel la un medic specialist, care a pus diagnosticul baietelului: semipareza spastica sechelara!!!
In timp, medicii au realizat ca intreaga partea dreapta a corpului lui Elisei nu raspunde la stimuli, nu poate tine nimic in manuta dreapta, iar piciorusul drept este mai scurt cu 1 cm decat cel stang!
Acum, Elisei are 4 anisori si nu poate merge normal, nu poate strange nimic cu manuta dreapta…si spune astfel: „Mana asta e a mea, iar mana cealalta e a lu’ mama” – spune astfel pentru ca nu poate face nimic cu ea, iar mama sa il incurajeaza sa o foloseasca tot mai mult pentru a se obisnui si cu utilizarea manutei drepte!
Aceasta boala isi are originea intr-o tumoare care s-a cuibarit in capusorul lui Elisei si a fost descoperita anul trecut – 2008 – in august printr-un control amanuntit la cap!
Tumoarea apasa partea dreapta a creierului si astfel nervii care sunt raspunzatori de reactiile sale sunt presati si nu sunt lasati sa functioneze normal!
Inca nu se stie daca tumoarea este operabila! Are nevoie in continuare de supraveghere din partea medicului specialist, analize la perioade regulate si mult exercitiu in vederea folosirii si manutei drepte!
Putem sa il ajutam pe micul Elisei donand sume de bani in contul Asociatiei PITICOT, cu mentiunea pentru Elisei Cioara.
Astel parintilor le va fi mai usor sa-i cumpere vitaminele de care are mare nevoie, ghetutele ortopedice sau banda pentru mers!
De asemenea cei care cunosc persoane specializate in masaj recuperatoriu sunt asteptate sa ne contacteze pentru a-l ajuta pe Elisei sa controleze mai bine lucrurile si cu manuta dreapta!
Ghetutele ortopedice i-ar fi de mare ajutor pentru a-si corecta mersul, o banda de mers pentru interior l-ar ajuta sa exerseze pasii corect iar exercitiile de logopedie i-ar usura existenta!
Sa ne deschidem inima fata de Elisei, un copilas simpatic si zburdalnic, care insa isi foloseste o singura manuta! Sa-i dam sansa sa-si stranga surioara in brate si cu manuta dreapta, sa il ajutam sa isi dea seama ca si manuta dreapta e a lui, exact ca si cea stanga!
Pentru ca am fost si noi odata copii, am fost copii care puteam face nazbatii cu ambele manute, Elisei nu le face nici cu o manuta, e baiat linistit…sa-i dam ocazia sa se bucure, sa il ajutam sa multumeasca lui Dumnezeu cu manutele incrucisate pentru toate prin cate a trecut!

Donatiile se pot face in lei in contul Asociatiatiei PITICOT, Cont Bancar nr. RO82BTRL00501205i98626XX – Cont in Lei sau RO57BTRL00504205i98626xx– Cont in Euro, deschise la Banca Transilvania, Oradea, cu mentiunea pe OP – pentru cazul CIOARA Elisei!

Cei interesati pot contacta Asociatia PITICOT:

Iulia Vesa: 0728.974.878 donatii@piticot.org
Alina Blaga: 0728.270.875 alina@piticot.org
Ioana Lechintan: 0728.270.874 ioana@piticot.org
WEB: http://www.piticot.org

Asociatia Institutul Roman pentru Ajutorarea Copiilor cu Dizabilitati

Sebastian prin noi se naste din nou

Maria, fetita care sufera de paralizie cerebrala infantila.

Alina Blaga — Sun, 08 Mar 2009 17:30:05 +0000

In timp ce unii copii merg la gradinita, altii stau nemiscati in patut, in timp ce unii copii alearga altii stau tintuiti in carucioare, in timp ce unii copii spun „Mama” altii vorbesc in gand de frica sa nu ii deranjeze pe cei din jur sau de nevoie pentru ca altfel nu pot…in timp ce mii de copii zac abandonati in orfelinate pentru un copil mai exista o mama care lupa din rasputeri…
Piticot nu face selectie cand e vorba de prietenii sai, ii primeste pe toti in casuta lui…Chiar astazi si-a gasit o prietena din Bucuresti. Are o frumusete aparte, 2 ochi mari plini de stralucire si viata, e tacuta de felul ei, vorbeste cu ea mai degraba…nu doreste sa ii deranjeze pe cei din jur…
Maria e numele ce-l poarta si spera ca undeva in viitor va putea sa ne spuna si noua cateva cuvinte! Inimioara ei e mica dar, acum sanatoasa – s-a nascut cu o malformatie congenitala la inima cu cativa ani in urma: 21.07.2004! Insa operatia prin care a trecut a scapat-o de la moarte, dar i-a dat o alta bataie de cap: paralizia cerebrala infantila – boala declansata dupa operatia la inima din cauza unei erori medicale! Dupa operatia la inima Maria nu mai putea vorbi, clipi sau umbla…parca era un bebelus nou nascut, fara reactie.
Maria a trait fiind sustinuta de tuburi timp de o saptamana. In tot acest timp mama sa a cautat peste tot un medicament – Milrunone pentru a o readuce la viata. In urma administrarii medicamentului Maria s-a trezit insa nu la fel cum era inainte de operatie. Practic Maria s-a trezit ca si cum s-ar fi nascut din nou, fara sa vorbeasca sa stie sa manance sau sa umble…Mama sa a ramas fara cuvinte si a dus-o pe Maria acasa din dorinta de a vedea cum reactioneaza la mediul normal, din familie. Spre surprinderea mamei sale Maria nu prezenta nici o imbunatatire, era la fel ca un bebelus nou nascut, fara sa stie sa ceara mancare sau sa ii spuna „mama”! In lunile urmatoare doamna Elena Mardare si-a dus fiica la un centru de recuperare pentru copii cu probleme – in timp fetita a scapat de spascistitate si a inceput intarirea musculaturii.
Tatal Mariei nu a putut infrunta aceste probleme, nu a avut responsabilitatea de parinte atat de necesara in astfel de cazuri si fara sa priveasca inapoi le-a parasit pe Maria si pe mama acesteia.
Dupa efectuarea unui examen RMN diagnosticul dat a fost paralizie cerebrala infantila. Mama fetitei a trimis analizele in Germania la o clinica specializata, iar de aici i s-a spus ca Maria are sanse sa isi revina in urma unor terapii specifice, acest diagnostic avand ca si cauza operatia nereusita de inima prin care medicii au reparat problema de la inima insa inainte de a inchide operatia nu au eliminat aerul din ventricol care ar fi ajuns in cele din urma la creier si ar fi produs paralizia…Oricum medicii din Bucuresti nu recunosc acest lucru si sustin ca ei si-au facut treaba in ceea ce priveste inima si ca restul nu mai depinde de ei…Maria trebuie sa ajunga cat mai repede in Germania pentru recuperare – medicii de aici sustin ca intr-un an si jumatate – doi, Maria ar fi in stare sa isi foloseasca piciorusele. Insa toata aceasta recuperare in Germania trebuie sustinuta financiar, iar mama ei nu isi permite din salariul de asistent personal, mai ales ca stau intr-un apartament cu 2 camere, cu mama Elenei si sora acesteia!
Pana va ajunge in Germania, Elena lupta din rasputeri pentru fetita ei, o duce la recuperare fizica si la cursuri de logopedie. Logopedul vine acasa pentru 50 Ron sedinta, un efort substantial pentru Elena, pe langa toate cheltuielile lunare.
Momentan Elena a adunat pentru Germania 4.000 Euro si mai are nevoie de aproximativ 4.500 Euro pentru a intregi suma necesara consultatiei si tratamentului din Clinica specializata din Germania!
Oare mai poate lupta mama Mariei, mai poate indura sa o vada asa pe fiica ei, fara putere, fara glas, fara viata…De ce boala a trebuit sa se furiseze in trupul ei de copil perfect, de ce ochii mamei sale sunt plini de lacrimi apasatoare, de ce tatal micutei Maria a dat bir cu fugitii?
De la operatia de inima noptile mamei Mariei au devenit subit de lungi, iar gandurile sale nu mai pot spera altceva decat ajutor din ceruri…Stim noi oare ca in timp ce stam linistiti acasa cu familiile noastre undeva intr-un apartament din Bucuresti o mama isi plange amarul pe perna fetitei sale, stim oare cat e de greu sa iti vezi copilul zacand a moarte cand sute de copii striga prin parcuri, o gramada de parintii isi tin de mana copilul si altii zambesc cand aud „Mama!” Impreuna putem face ceva pentru Maria, impreuna putem sterge lacrimi si reda zambete de fericire pe chipuri greu incercate de necaz.
Maria – rezista, luptam impreuna!

Donatiile se pot face in lei in contul Asociatiatiei PITICOT, Cont Bancar nr. RO82BTRL00501205I98626XX – Cont in Lei sau RO57BTRL00504205i98626xx– Cont in Euro, deschise la Banca Transilvania, Oradea, cu mentiunea pe OP – pentru cazul Maria Ioana Pîntea!

Cei interesati pot contacta Asociatia PITICOT:

Iulia Vesa: 0728.974.878 donatii@piticot.org
Alina Blaga: 0728.270.875 alina@piticot.org
Ioana Lechintan: 0728.270.874 ioana@piticot.org

WEB: http://www.piticot.org

Asociatia Institutul Roman pentru Ajutorarea Copiilor cu Dizabilitati

Daria, fetita care nu isi poate folosi piciorusele.

Alina Blaga — Sun, 08 Mar 2009 17:09:07 +0000

Sunt unii copii ce par a fi ca oricare copii, isi doresc o viata normala: sa alerge, sa se joace, sa mearga la scoala, insa diferenta dintre ei si altii e o boala necrutatoare- amiotrofia spinala – boala care le-a furat in totalitate copilaria!
Aceasta boala grea a pus stapanire si pe noua prietena a lui PITICOT, o fetita tare dragalasa si cuminte. Se numeste Daria HAN, are aproape 3 anisori si locuieste intr-o localitate de langa Timisoara.
Daria, a venit pe aceasta lume in dar pentru parintii ei care o iubesc enorm de mult insa nu a putut sa le pastreze zambetul pe fata multa vreme…ea sufera de o boala care nu ii da voie sa isi foloseasca piciorusele, o boala neuromusculara care ii afecteaza muschii, lucru cauzat de nervii periferici care nu functioneaza normal.

Daria nu a fost dintotdeauna asa, ea s-a nascut normal, s-a dezvoltat ca un copil perfect. Abia la 8 luni parintii ei si-au dat seama ca nu are putere in picioruse, pasea doar daca era tinuta de mama sau tata. La varsta de 1 anisor a fost dusa la neurolog la Timisoara pentru consultatie, avand in vedere ca pana la 1 an nu statea singura nici macar in 4 labe.
Medicii i-au recomandat gimnastica medicala, dar cu toate acestea fetita nu progresa, ba mai mult nu mai avea putere nici sa stea in fund.
Medicii au avut impresia ca era vorba de o intarziere in dezvoltarea micutei Daria, insa la 2 ani, la Bucuresti in urma unor analize genetice se dovedeste ca Daria suferea de Amiotrofie spinala tip II.
Amiotrofia spinala, cunoscuta si ca SMA (din engleza, Spinal Muscular Atrophy), este o afectiune degenerativa care afecteaza coloana vertebrala si nervii, ducand la slabirea muschilor. Daria sufera de tipul II al acestei boli – nivel al bolii caracterizat ca fiind o forma intermediara a bolii.
Momentan, Daria parcurge sedinte de kinetoterapie, vojda, tehnica radianta, asist pe nervi etc. in sedinte zilnice. Pana in toamna anului 2008 aceste exercitii erau facute cu ajutorul unui specialist in domeniu, dar din cauza costurilor prea mari si din cauza distantei de Timisoara, mama Dariei a invatat sa o ajute sa practice aceste exercitii acasa.
Dupa sedinte indelungate de kinetoterapie, Daria poate sta in fund, poate misca manutele, insa piciorusele ii raman fara putere.
O zi din viata Dariei pare a fi o farama de rai, o pata de perfectiune in cotidian. Chiar daca este bolnava Daria rade, bate din palme, canta, coloreaza, sta in 4 labute etc.
Chiar si asa, din punct de vedere medical inca nu sunt sanse de vindecare 100%, nu exista tratament care sa asigure recuperarea totala in cazul acestei boli. Tratamentul ar trebui sa fie continuu prin gimnastica medicala, kinetoterapie, masaj etc. Pe langa gimnastica continua exista posibilitatea efectuarii unui implant cu celule STEM. Acest implant ar ajuta recuperarii micutei in timp, dar nu ar putea rezolva in totalitate problemele genetice. Tratamentul in strainatate cu celule STEM se ridica la suma de 30.000 Euro si poate fi efectuat atat in SUA cat si in China.
Asociatia PITICOT este alaturi de Daria in suferinta provocata de aceasta boala si face apel la bunatatea din fiecare din noi pentru a o ajuta sa mai faca un pas spre vindecare prin implantul cu celule STEM.
Haideti ca impreuna sa-i redam Dariei puterea sa fuga spre bratele mamei sale care nu a avut inca sansa sa o vada fugind…impreuna putem darui putere picioruselor micutei fetite, iar in timp Dumnezeu se va ocupa de gasirea unui remediu permanent. Pentru ca suntem oameni, iar din noi se nasc tot oameni, haideti sa ii avem sanatosi alaturi de noi!

Iulia Vesa: 0728.974.878 donatii@piticot.org
Alina Blaga: 0728.270.875 alina@piticot.org
Ioana Lechintan: 0728.270.874 ioana@piticot.org
WEB: http://www.piticot.org

Asociatia Institutul Roman pentru Ajutorarea Copiilor cu Dizabilitati

Donatie? E criza…nu avem bani de donatii!

Alina Blaga — Fri, 06 Feb 2009 10:49:04 +0000

Donatie? E criza…nu avem bani de donatii!

Ne pare rau … e criza. Din pacate aceasta este fraza cu care ne era inchis telefonul in nas in momentul in care contactam firme pentru a dona niste banuti pentru salvarea unei vieti de copil de 4 ani.

Da, este criza, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa fim oameni, sa nu incercam sa ajutam din putin care il avem, mai ales cand este vorba de a salva o viata de copil, cu atat mai mult cu cat firmele nu trebuie sa scoata nici un leu din buzunar, ci doar sa redirectioneze o parte o profitul datorat statului catre Asociatii Non-Profit. Putin cate putin, se aduna si putem sa facem viata unui copil mai frumoasa, il putem ajuta sa se bucure de viata ca un om normal, sa nu mai fie nevoie sa se lupte pentru a supravietui, pentru a fi sanatos.
Nu cred ca aceasta criza este atat de accentuata incat sa fii constrans sa spui cu atata nonsalanta ca nu ai bani de dat pentru cazuri umanitare. Ideea este ca traim intr-o tara in care nimanui nu-i pasa de ce se intampla in jur, nu intind o mana de ajutor nimanui, cred ca viata este simpla si nu e nevoie sa faca un gest umanitar, sa vada cum e sa aduci zambetul pe fata unui copilas nevinovat.
Eu va propun sa incercati sa ajutati cu cat de putin puteti un suflet nevinovat de copil, si o sa va mirati de ce satisfactii puteti avea cand acestia va multumesc pentru nobilul gest.
Haideti sa luptam impreuna si sunt convinsa ca vom depasi si aceasta criza. Chiar as fi tare curioasa sa stiu cate persoane au facut un gest nobil macar o data in viata, si ce au simtit in momentul acela. E un test la care va invit pe toti.

Alina Blaga